Jurnal despre bufnițe

Locație: Iași, Copou

 

Bufnițele sînt păsări misterioase, în general active noaptea și care sînt văzute destul de rar de către om. Faptul de a zări fugitiv o astfel de pasăre este în sine un moment deosebit. Faptul de a observa pe îndelete, săptămîni la rînd, viața unei familii de bufnițe, îl consider un adevărat privilegiu. Cu atît mai mult cu cît acest lucru se petrece într-un mediu urban, în imediata apropiere a unui bulevard intens circulat și direct de la mine din casă sau de pe balcon.

În urmă cu 2 săptamîni (24.05.2016), în timpul unei puternice furtuni care a avut loc în Iași, privirea mi-a fost atrasă, în vreme ce urmăream pe geam natura dezlănțuită, de mișcările ample pe care le făcea o pasăre cu aripile larg desfăcute pentru a sta în echilibru pe ramurile unui molid aflat în bătaia vîntului năprasnic. Era o bufnița cu urechi lungi, numită și ciuf de pădure (Asio Otus). Uitîndu-mă mai cu atenție, am realizat că nu departe de ea se afla un cuib în care mai stătea un pui de bufnița.

Atunci nu am remarcat, dar a doua zi am mai observat încă un pui. Deci, în vîrful molidului din fața blocului în care locuiesc, își ducea liniștită viața, o familie de bufnițe.

DSC05679

DSC05680

 

Pe 28.04 2016 dimineața, înainte să plec într-o excursie, i-am văzut ultima dată în cuibul lor din molid. Duminică seara, cînd m-am întors, nu mai erau acolo.

DSC05691

28021280861_d7410556e0_o

 

Luni dimineața (30.04.2016) în schimb, i-am văzut din nou pe amîndoi puii. Mai intîi pe cel mic, care rămăsese în același molid, dar ajunsese mult mai jos față de cuib.

DSC05006

Apoi, după multe scrutări cu binoclul, l-am reperat și pe puiul mai mare. Acesta părăsise molidul și se cocoțase în vîrful celui mai înalt tei de acolo și se lăfăia prin frunzișul des.

DSC05013

DSC05014

Pe urma nu i-am mai zarit 3 zile. In schimb, am auzit in fiecare seara tipatul puilor.

Advertisements