Jurnal despre bufnițe

Locație: Iași, Copou

16.05.2017

Ce mare bucurie să constat că iarăși și-au făcut apariția ciufii de pădure chiar lîngă blocul meu! Doar că de data asta, pentru a-i putea observa, trebuie să urc pe acoperișul blocului. De aici, voi urmări cum crește noua generație de ciufi din Copou!

O familie de bufnițe și-a făcut cuibul în vîrful unui molid complet uscat, la o înăltime de aproximativ 20 m, situat la marginea unui pîlc de conifere ce mărginește latura nordică a blocului în care locuiesc.

Cum se vede cuibul bufnițelor, de la nivelul solului (din parcare) și de pe bloc:

În cuib sînt 4 pui adorabili, inegali ca dezvoltare.

17.05.2017

 

 

18.05.2017

Astăzi dimineață am observat că în cuib erau doar 3 pui. Nici urmă de al patrulea, cel mai dezvoltat dintre ei. În schimb, am remarcat că era o foarte mare agitație în rîndul ciorilor. Din cînd în cînd, bufnița adultă făcea raiduri în brazii de lîngă copacul în care-și are cuibul, intrînd în conflict cu ciorile de acolo. Cred că puiul cel mare se afla undeva acolo, iar mama încerca să-l protejeze. Am mers și jos sa cercetez împrejurimile, gîndindu-mă că poate puiul a căzut din cuib, însă nu am găsit nimic.

Seara, pe  la 21.30, cînd mă întorceam acasă împreună cu fetița mea, i-am zis să mergem să auzim țipetele puilor de bufniță. Surpriză! Pe cărăruia dintre copacii de lîngă bloc, era puiul cel mare, supravegheat de o pereche de tineri studenți. Ce frumos exemplar, cum se uita el așa înfoiat la noi și cu ochii negri și bulbucati! Tocmai dăduseră peste el și nu știau ce să facă, dacă e rănit sau nu. Stăteau lîngă el pentru a-l apăra de cîinii și pisicile din zonă. Le-am spus să ne retragem cîțiva metri buni față de el, pentru a nu-l stresa și mai mult și pt. a-l observa cu atenție. Nu am așteptat prea mult pînă cînd a început sa fîlfîie din aripi și să descrie mici arce de cerc prin aer. Nu părea să sufere de ceva, era doar speriat. Din cîteva salturi a fost in parcarea cu mașini. Ne-am dus după el pentru a-l face să se deplaseze în direcția tufelor și copacilor. Nu vroia nicicum, așa că studentul a aruncat peste pui bluza sa, l-a luat în brațe și l-a transportat ușurel la baza molidului unde iși are cuibul. Dar și aici, tot avea tendința să iasă printre tufe, direct pe sosea, asa ca ne-am mutat în fata lui, de partea cealaltă a tufelor, pentru a-l determina să nu iasă pe stradă. Am stat deoparte vreo 10 – 15 minute fără să mai intervenim în căutările lui. Apoi am constatat ca nu mai era acolo unde îl lăsasem si nici împrejur.  În tot timpul acesta, bufnița mamă zbura cînd și cînd, de pe o creangă pe alta sau chiar pe stîlpul de iluminat, scotînd aceleași sunete ca și în prima parte a zilei, cînd se răfuia cu ciorile ( avertisment pentru noi, ghidaj pt. pui ?). L-am reperat mai tîrziu, după alte 15 -20 minute, cătărîndu-se pe trunchiul înclinat al unui copac, la vreo 3 metri de sol, pe partea estica a blocului, unde este vegetație din belșug. M-am bucurat că, cel puțin pentru moment era în afară de orice pericol și oricum are toată noaptea la dispoziție sa găsească un adăpost bun. Anul trecut, odată ce puii au părăsit copacul în care se afla cuibul, nu au mai revenit deloc. Cred ca și puiul acesta va face la fel.

20.05.2017

Doi dintre ceilalți trei pui rămași, au pornit în prima lor aventură în afara cuibului, luînd-o pe urmele fratelui lor. Zilele trecute își tot exersaseră aripile pentru zborul în bradul învecinat. Acum se lăfăiau pe crengile superioare ale bradului verde.

În vremea asta, cel mai mic dintre pui se tot foia oarecum agitat prin cuib.

L-am regăsit și pe primul plecat, undeva în partea superioară a unui cireș, aproape de copacul unde-l văzusem ultima dată, acum două seri.

21.05.2017

De astăzi, cuibul celor 4 bufnițe rămîne pustiu: a plecat și puiul cel mai mic în lumea largă a copacilor. În prima parte a zilei, a stat pe ramurile pe care este ancorat cuibul.

Spre seară l-am revăzut mult mai jos, într-un salcîm, împreună cu unul din frații săi.

22.05.2017

Astăzi a fost cea mai importantă zi de observat bufnițele. Cei doi pui pe care ii remarcasem aseară în salcîm, au rămas pe parcursul celei mai mari părți din zi tot acolo. Mai mult decît atît, puiul cel mai mic coborîse peste noapte si mai mult pe ramurile salcîmului, incît dimineața l-am găsit moțăind pe una din crengile cele mai de jos ale copacului, la o înălțime de aproximativ 2.5 metri.

În ceasul serii, i-am reperat pe toți patru în partea superioară a unui brad situat lîngă molidul în care-și avuseseră cuibul.

 

 

 

24.05.2017

25.05.2017

27.05.2017

Sîmbătă dimineață i-am zărit pe toți puii moțăind pe ultimele crengi ale unui tei de pe latura estica a blocului, cam în dreptul etajului 6. Bineînțeles că i-am făcut o vizită matinală vecinului meu, iubitor și el de viețuitoare sălbatice. A fost o ședință de birdwatching memorabilă. Ciufii erau exact în dreptul ferestrelor, foarte aproape de ele. Ne-am uitat la ei pînă cînd au dispărut în desimea copacului.

 

 

 

Advertisements