Georgia on My Mind

Ziua a treia: Sabertse  – cabana Bethlemi

Azi ne luăm rucsacii grei în spate și pornim încet spre Bethlemi. Înainte de a ajunge la ghețar, trebuie să traversăm un torent glaciar vijelios, care ne creează ceva probleme. Ar fi trebuit să mergem pe partea lui stîngă, însă nu am reușit să găsim un vad bun de trecere, așa că am continuat să urcăm pe dreapta sa, ajungînd pînă la jumătatea pragului glaciar de pe care venea apa. Reușim pînă la urmă să găsim un punct de trecere.

 

 

 

 

Mergem inițial în lungul ghețarului Gergeti avînd mereu în față vîrful Kazbek și, după ce panta se mai domolește, începem o lungă traversare către partea sa stîngă, printr-un strat consistent de zăpadă relativ proaspătă, pînă ajugem în dreptul morenei frămîntate. Soarele arzător și greutatea din spate ne înmoaie pașii, făcînd să ni se pară interminabil acest drum. Ne strecurăm printre movilele și șanțurile morenei glaciare și, urmărind o potecă în serpantine pe panta abruptă, ieșim pe platoul stîncos, unde se află fosta stație meteorologică, transformată între timp în cabana Bethlemi.

 

Cabana Bethlemi este o construcție din beton masivă, solidă, ridicată prin anii 30. La interior, dotările nu sînt extraordinare, ba chiar modeste, dar noi nu sîntem pretențioși. Ceea ce mă surprinde totuși în mod neplăcut, este slaba preocupare pentru ecologizarea zonei adiacente cabanei, ca și pentru asigurarea unor condiții igienico-sanitare decente. Întreaga cabană este deservită doar de o privată din lemn, compartimentată în două, situată la aproximativ 150 metri față de aceasta. Tot aici vin și cei de la tabăra de corturi din apropiere, care numai puțini nu sînt. Se formează astfel, uneori, niște cozi foarte interesante, mai ales că una dintre încăperi e blocată. Unii așteaptă resemnați, alții fac slalom prin cîmpul de pietre, mișunînd în căutarea unor bolovani mai mari, după care să se pitească strategic. Rezultatul este că, pe o bună parte din suprafața acestui platou pietros, domnește hîrtia igienică. Pe lîngă aceasta, mai sînt tot felul de deșeuri răspîndite aiurea sau adunate într-un morman mare care îmi lasă senzația că nu o sa fie evacuat niciodată. Sper să mă înșel.

Facem abstracție de amprenta antropică și ne concentrăm la măreția peisajului. Am ajuns într-un loc extraordinar, cu priveliști superbe asupra munților din jur. La un moment dat, starea de contemplare ne este tulburată de niște strigăte, ce-mi aduc aminte de ciobanii care-și supraveghează oile neastîmpărate. ,,Hey! Hey! Este cabanierul care se ocupă personal de strîngerea taxei de cort, de la noii veniți sau de la cei care încă nu au apucat să plătească. Il văd cum scrutează cu privirea, aidoma unei păsări de pradă, toată tabăra de corturi și apoi, tunînd cu o voce dogita: ,,Hey! Reghistratia! Reghistratia! Come and pay to my office!”

 

Ziua a patra: Cabana Bethlemi – tabăra de baza avansată – cabana Bethlemi

Prima noapte petrecută la Bethlemi nu a fost extraordinară. Am dormit destul de rău, întrucit în noaptea asta plecau spre vîrf trei dintre cei 5 colegi de cameră, polonezii. Multă foială, mult balamuc, ca înainte de orice ascensiune pe un vîrf mare, pornită în toiul nopții. Cumulat, am dormit patru ore jumate.

Noi am hotărît să abordăm ascensiunea pe Kazbek în felul următor: astăzi să facem o tură de aclimatizare pînă în tabără de bază avansată (prescurtat ABC), unde vom instala cortul, lăsînd în el mîncare și cea mai mare parte din echipamentul tehnic, iar apoi să ne întoarcem la Bethlemi pentru a ne odihni și a doua noapte tot aici. Mîine ne vom muta la ABC și vom petrece noaptea la cort, în așteptarea asaltului final.

Lăsăm așadar cabana Bethlemi în urmă și pornim spre ABC, pe o potecă ce urcă pieziș prin cîmpuri mari de grohotiș și limbi late de zăpadă. După aproximativ o oră ajungem și la crucea albă care marchează ABC. Totuși, parcă am mers prea puțin. Hai să mergem mai departe, hotărîm.

Undeva în depărtare, am identificat o zonă mai plată pe suprafața morenei stîngi a ghețarului, puțin lateral față de traseul de ascensiune; acolo vom pune cortul. Cînd am ajuns, am constatat că mai valorificaseră și alții  locul respectiv: am găsit cîteva platforme de cort cu ziduri de pietre pentru apărare împotriva vîntului. Din păcate nu le-am putut folosi, întrucît  bălteau apa și gheața pe fundul lor. În cele din urmă, ne-am instalat cortul pe un loc mai proeminent, însă cu zidul de apărare parțial distrus. Lîngă noi mai era un cort al unei echipe din Belarus, care urma să înceapă ascensiunea pe vîrf  în acea noapte. Stînd de vorba cu ei, ne-au împărtășit faptul că vîrful Kazbek era prima parte a expediției lor în Caucaz, a doua urmînd să se desfașoare pe Elbrus. Ce fain! Exact cum am vrut și noi să facem inițial, dar apoi ne-am văzut siliți să abandonăm  în fața nenumăratelor formalități.

Ne-am pus așadar în pielea inginerilor constructori și am refăcut zidul de pietre pentru a ne feri cortul de vînt, am instalat cortul, lăsînd în el echipamentul tehnic și alimente pentru ascensiunea noastră din noaptea următoare.

Drumul de întoarcere spre refugiul Bethlemi l-am parcurs într-o atmosferă de poveste. Vîntul nu bătea aproape deloc. Cețuri fine albăstrui albicioase  învăluiau agale pantele sudice ale Kazbekului.